L festide per la mort de zachei de nosc cristians fej pert de un di duvieres plu de mpurtanza de nosta cumenaza cristiana. Tl rie mumënt dl murì ne daussi nia unì lascei da sëui. Bele la prejënza de persones che ti sta daujin ie per ëi de gran aiut. A ti sté daujin y dijan su na priera, chël ti renforza la crëta y la speranza te Gejù Crist.

Ve prion bel de cherdé su riesc n preve, sce ulëis che l ti vënie mo dat l sacramënt dl Santuele. Gën vën l preve dala persona da murì y parënc per ti sté daujin cun la priera y partezipazion. Canche l ie l mumënt che la persona dà su de viver, dij dant un di presenc na priera al defont/a. Te chël mumënt ie drët mpië n cëir, che lecorda cun si linëus la lum da Pasca che iluminea l scur dla mort y che simbolisea la Ressurezion de Gejù Crist.

Do la mort iel riesc da cherdé n dutor che vën a cunstaté la mort, la maniera y la gauja dla mort.

Cun l pluan vëniel fat ora l di y l’ëura dla Mëssa da mort y supeltura. L vën nce cunedides la sëires che l vën vedlà, ulache chëi de familia, parënc y cunescënc tol pert. Dlongia l vascel che possa unì tenì te cësa o tla capela di morc, vëniel mpià su n cëir y l vën nce metù n buchel da l’ega santa. De biei ciofs vëniel metù ntëur l vascel che senifichea la nueva vita dla Ressurezion.

L ie usanza che l vën lascià stampé na santa da mort da pudëi spartì ora a chëi che tol pert ala supeltura. Sun fossa vëniel scrit su l inuem dl defont/a cun si data de nascita y de mort. La Mësses do ntenzion, dantaldut chëles per l setimo de mort, l trentesimo y per l ann de mort, nvieia a to pert ala Mësses per i defonc.